Cuvânt antic. Nici măcar nu este menționat în dicționare. Monedele epirotice antice (secolele IV – I î.Hr.) poartă inscripția ΑΠΕΙΡΟΑN, adică EPIROTES. Conceptual înseamnă o stare infinită. Etimologic derivă din ΑπΕΙΡΟΣ, iar conform unei versiuni, cuvântul EPIROS provine din ΑΠΕΙΡΟΑN.

În 1982, începând activitatea noastră și în același timp cercetând arta tradițională și bizantină timpurie și datorită originii noastre din Ioannina, am înființat ΑΠΕΙΡΟΑN, după o lungă cercetare a semnificației cuvântului, ca denumire distinctivă a afacerii noastre, legându-l de stilul epirotic în prelucrarea metalelor, dorind să contribuim la conservarea elementului epirotic distinct. Prelucrarea metalelor s-a dezvoltat în Epir și a atins un grad ridicat de perfecțiune. Meșterii din Epir cunoșteau foarte bine prelucrarea tuturor metalelor și în special a argintului. Aceștia fabricau obiecte ecleziastice și laice cu un succes excepțional.

Ioannina a fost centrul unei vechi și mari tradiții în prelucrarea metalelor. Rădăcinile artei populare datează din epoca Despotatului Epirului, iar din secolul al XIV-lea până la începutul secolului al XIX-lea, prelucrarea metalelor a fost o ocupație meșteșugărească. Meșterii din Ioannina au fost primii care au găsit o modalitate de a determina gradațiile de amestecare și calitatea argintului și până în ziua de azi își mențin primul loc în prelucrarea argintului la nivel mondial.

Cu ajutorul și grija vechilor meșteri și a modelelor lor, prelucrarea metalului a supraviețuit, s-a adaptat și a evoluat în conformitate cu viața modernă. Astăzi, când spunem ARTA GIANNIOTIANĂ, ne referim la forma de artă care s-a dezvoltat în tot Epirul. Este o artă adevărată, cu exprimare liberă a temelor, pe care meșteșugarul o extrage din tradiție și o adaptează într-un mod perfect folosind vechiul know-how cu metode manuale în toate etapele de producție. Astăzi slujim acestei forme de artă, deoarece exprimă lumea artistică, mentală și religioasă a poporului nostru.